Cei mai frumosi trandafiri. Luați-le pe cele potrivite și nu vă faceți griji pentru dăunători și iernare
Când vezi cum cresc măceșele în țară de mulți ani fără probleme, s-ar putea să te întrebi dacă este necesar să-ți faci griji pentru iernarea celor din grădină.
Problema este că soiurile de trandafiri de grădină sunt departe de cele sălbatice. La începutul cultivării trandafirilor în sudul Europei, exista un trandafir galic (Rosa gallica). Această specie este foarte rezistentă la îngheț. Aici aș dori să subliniez importanța cuvântului înalt. Dacă vânzătorul spune despre o plantă că este rezistentă la îngheț, poate însemna că poate tolera înghețul, dar de exemplu doar până la -5°C.
De-a lungul antichității și în Evul Mediu, cel puțin în Europa, s-au cultivat exclusiv selecții din trandafirul galic, care erau la fel de rezistente la îngheț ca și specia naturală originală. În secolul al XVI-lea ne-a fost adus trandafirul centifolia (Rosa x centifolia), iar puțin mai târziu apare trandafirul alb (Rosa x album). Este o specie hibridă naturală, de origine nu prea clară, originară din Asia Mică. S-a dovedit că nici mesele și albumele nu se estompează în climatul nostru.
Cum au apărut problemele cu iernarea
Toți acești trandafiri înfloresc abia în iunie și la începutul lunii iulie, ulterior nu mai formează nicio tulpină înflorită. În prezent se maturizează și, prin urmare, sunt bine pregătiți pentru iarnă. Grădinarii, însă, doreau mai mult de la trandafiri. Călătorii au observat că trandafirii cresc în regiunea de sud-est și înfloresc constant și în mod repetat. Cu toate acestea, au crescut într-un climat subtropical.
Mai ales în Europa Centrală, cu cursul fluctuant al iernii, au fost destul de delicate, ceea ce s-a reflectat și în următoarele generații de hibrizi. Frunzele nu au căzut în timp, tulpinile înflorite au continuat să crească și să înflorească.
Din păcate, această situație s-a înrăutățit după ce a primit trandafiri galbeni de grădină înfloriți. Un mare succes în domeniu a fost posibil prin încrucișarea trandafirului cu flori galbene (R. Foetida) în soiurile existente. Cu toate acestea, acest trandafir nu este foarte rezistent la îngheț și suferă și de pete negre, care este acum cea mai răspândită boală a trandafirilor. Este o boală fungică, greu de gestionat. În special soiurile cu flori galbene au venit mai mult în iarnă slăbite de această boală.
Rezistența depinde și de bază
Este îmbucurător faptul că, în secolul al XX-lea, rezistența la îngheț a trandafirilor de grădină a crescut treptat. Creșterea noilor soiuri de trandafiri are ca scop acum și creșterea rezistenței acestora la bolile fungice. Trandafirii actuali vor rezista mult timp, cu excepția cazului în care cultivatorul face o greșeală fundamentală.
Este important pentru iernarea trandafirilor ca aceștia să crească pe un tufiș de morcov. Partea subterană este formată dintr-un portaltoi bine rezistent la îngheț și vital, cel mai adesea strâns legat de trandafirul. Partea supraterană este apoi din soiul Úšächtilý. Metoda altoirii a fost introdusă pe scară largă în practica pepinieră în prima jumătate a secolului al XIX-lea. A permis nu numai multiplicarea rapidă a noutăților, ci și creșterea rezistenței la îngheț.
Autorul Jiřà ŽlebÄ Ãk este botanist. De un deceniu întreg, cercetează și cultivă plante la Institutul de Cercetare pentru Peisaj și Horticultură Ornamentală Silva Tarouca, care are și o Grădină Dendrologică extrem de inspirată, deschisă publicului. Mai multe pe Dendrologickazahrada.cz
Sursă:
